Splendoare si pericol: Catedrala din Paris

Obiective turistice Paris

Fiecare fata, fiecare piatra din acest veritabil monument reprezinta o pagina atat din istoria unei tari, cat si din istoria artei si a stiintei. Timpul este arhitectul, omul este constructorul.” – Victor Hugo

Cel care a inceput constructia catedralei Notre-Dame a fost cancelarul Simon Matifas de Bucy, in anul 1296, prin constructia unor capele numite St. Nicaise, St. Rigobert si St. Marcel, care in 1299 a fost dedicata Sfantului Louis. Pana in 1270, cele trei capele pentru cor din partea de est si usile bisericesti au fost construite.

Cea de-a patra capela din partea de nord a ramas neterminata pana cand Canon Gilbert de Saana a donat in anul 1288 100 de livre pentru ca aceasta capela sa fie construita in onoarea Sfantului Ioan Baptistul si al binecuvantatei Maria Magdalena. Alaturi de capelele construite, el a extins palatul episcopal, adaugand o a doua aula si un nou set de apartamente.

Mai tarziu, au fost construite si alte capele, ajungandu-se la numarul de 9 capele in partea de es. Cele din partea de vest au o forma mai alungita decat acestea, aflandu-se in contrast cu ele, care contopesc un clopot cilindrig si o proiectare a consolei, iar abacele lor sunt taiate in forma de octagon.

Constructia este omogena, arcadele sunt impodobite cu foite, statui si culmi pentru a crea o intrare maiestuoasa in capela. Se pare ca aceasta constructie a inceput din partea de sud, deoarece arhitectura intrarii din partea de nord este caracterizata de forme mai clare, placi mai blande ce intensifica tonul decorativ si o mai buna integrare a partilor constituente. Faza finala a proiectului include cele 6 arce ale arcadei din galerie. Noi ferestre cu geamuri au fost montate si rama lor a fost impodobita cu frontoane.

Patronii noilor capele construite erau oameni comuni din societatea pariziana. De la inceput, aceste spatii pareau sa fie rezervate episcopilor si oamenilor religiosi, ecleziasticilor, regilor si reginelor, unui cerc inchis de oameni importanti si celor mai bogati membri din societate. Din cele 34 de donatii facute pentru construirea acestor capele intre anii 1288 si 1336, 22 au fost facute de clerici, iar 12 de binefacatori. 15 din acesti donatori aveau legatura cu Guvernul, dintre binefacatori, doar Jacques Boucel nu facea parte din alaiul regelui, dar el si sora lui, Jeanne la Mouttonne, se numara printre cei mai bogati proprietari din Paris. Pentru a asigura pacea, dreptatea, prosperitatea si sanatatea spirituala a statului in perioada existentei lor, acest grup exclusiv de „cetateni onorabili” a ramas in amintirea posteritatii prin aniversari realizate in altarul catedralei.

Catedrala Notre-Dame, in opinia multora, a stralucit “ca soarele printre stele”, aceasta imagine fiind in realitate controlata de rang si situatie. Fatada vestica a oferit singura intrare in catedrala pentru public, sanctuarul a fost catalogat ca scena privata a clerului, unde sunt realizate misterele crestinatatii, iar capelele corului reflectau rigida ierarhie a societatii contemporane.

Arhitectura secolului al XIV-lea a catedralei, care a inconjurat spatiile de adorare a jucat si rolul de agent activ in experienta religioasa. In afara intersectarii accidentului cu intentia si cu necesitatea, zidarii catedralei au reorganizat un cor de o remarcabila unitate vizuala. Cea mai mare complexitate optica au dat-o vocabularului familiar al formei, iar integrarea imaginilor sculpturale in cadrul zidariei a invitat privirea spectatorului sa intalneasca o arhitectura care debloca nivele inalte de constientizare spirituala.

POST REPLY

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor referitoare la cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri. Pentru alte detalii, va rugam sa accesati pagina Politică de Confidențialitate.